Ochiul tău de aur,Ochi de zână bună ...

     Lumină albă pură, veşmânt de stele nenăscute
     Pânze de harfă nelumească, nimbul tău se arată !
     Din palatul sidefiu când ieşi cu ceţuri ,
     Smaraldul hipnotic al ochiului meu de vrăjitor
     Îţi întârzie şoapta deşluşirii 'rost pe de rost' ;
   
     Uite!  ti-am adus o pasăre din pădurea de basm
     Ea alungă uitarea cu cântul ei, dar muritorii n-o aud
     Nu sta, nu zăbovi aici în lacul acesta de creste,
     Nu-i tărâm propice privirii, abia cântul îşi croieşte cale ...
     Te ascunde din nou în nordul stelei noastre !!!
   

Philokunghyos - Arcaşul mişcărilor

Se plimba mereu cu desenele sale ... Găsise perfecţiunea.
Trecuseră ani ce nu puteau fi număraţi defel. 
Se întorceau mereu aceeaşi, ... înveşmântaţi aidoma. Nu părea să ştie prea multe despre sine!
  Nici ceilalţi nu-i remarcau existenţa.
         Păsările lui, creionate sau pastel îşi luau zborul imediat ce le termina de desenat. 
Erau desăvârşite. Desenase mii si mii dar pe foaie nimic nu-i rămânea;  aşa că într-o zi a început să deseneze doar păsări dezmembrate, incomplete, fără aripi !                                 

Beausseantiq

   Ca să vezi ce-i înmulţit, vei să vezi ce-i neclintit 
   Ca să ştii ce s-a păstrat,  vei să numeri ce s-a risipit:
   Ochiul lună l-ai spălat, pe ochi soare l-ai ascuţit !
   Ai să joci o dublă faţă, până unul: te-ai cuprins.
   Albul, negrul te învaţă, ce-i opus, ce e distins ...

Eadem resurgo Dea

              Te ascund dincolo de gânduri răsucite, îndoite în propria lor sforţare spre lumină...,  dincolo de tăceri limpezi ale dimineţii - prin spirale spontane ce aleargă spre dans, pe cărări abia păşite, printre zâmbete, ghiduşii de copii, sclipiri de o clipă ce-şi lasă
lumina prin suflet asemeni cometelor !  
     

Nici rime nebune n-ar vrea răspicat să rostească numele tau, căci... te găsesc  mereu !

Orfice (3)

     Univers omenesc al palidelor speranţe
     Te ghidezi după ale cerului opaiţe ?!
     Amprenta celor care de departe călătoresc 
     Amintirea luminilor ce împodobeau spaţiul ...
                      
                      De unde ştii că focul ce te arde, dorul ce te învie 
„„                      Nu este ultima ta sclipire înainte de marea beznă ?!?

Arepo

      La capătul podului, era o fantomă rezilientă 
        O imagine fidelă a mea, eu : Pontifex 
        Dar  arde poduri le distruge ! eu: perplex ...
        Prin trei labirinturi împletite ce se jucau cu paradox
        Mai aud ecouri ale ecourilor ; să ies din acest nox* ?
        Părea lumina să se unduiască apoi să se dizolve
        L-am rugat pe maestrul Clepsidră enigma s-o rezolve
        Dar tace,
... tace iar eu-rile nebune tropăiesc prin labirintul genune 
        E oraş de sticlă preţios, joc feroce al echilibrului 
      Nici moarte prosperă  - nici viaţă efemeră ?
 Holografic dans, fugind cu sine de adâncul din ... sferă* !