Androgin Alb-Albastru

Înapoi acasă, preoţii drumul în Hiperboreea

Încă îl mai ştiau.

Îmi scăldau tâmpla în preţiosul mir

Din vasul de alabastru,

Mă venerau bărbat-femeie, nuntă   

Cum să nu îmi fie dor ... ?

Sacru DELFin, PeşteRidicat la Cer, Domn îmi spuneau !

Precum păstrăvii urmează curentul, cugetu-mi urmau.

Muzica, a omului geneză, pulsaţiile venelor, ridurile văilor 

O frunză ori o coadă de păun, în vechi antice temple păgâne

Cosmosul desenând  ... 

Cum să nu îmi fie dor... ?!

Obrazul meu albastru urla a nemurire,

Gnomii semănau câmpiile cu pietre rotitoare

Viaţa era nouă , spirală a pasului verde ce respiră

Un singur inel rotitor în soare,

Dansând ...

Cum să nu îmi fie dor ... ?!  

Flos in Flores

  Sunt ommo ecce , ocean de celule,  

  Floare a florilor traversând lumile

  Cu fiecare licăr al minţii, 

  Se ridică raze prin catedrale de oase ...
     Sunt:
Univers gânditor ancorat în portul mirării
Infinitul ce-şi caută capătul într-o ghindă.
Ascult în somnul naturii: orga formei-veşnicie !

   De pe muntele Kailassa s-a coborât un sfânt. Avea un nor în gând, gândul demult era nor ... iar norul avea şi el în cuget un alt nor şi un alt cer ...