Ochiul tău de aur,Ochi de zână bună ...

     Lumină albă pură, veşmânt de stele nenăscute
     Pânze de harfă nelumească, nimbul tău se arată !
     Din palatul sidefiu când ieşi cu ceţuri ,
     Smaraldul hipnotic al ochiului meu de vrăjitor
     Îţi întârzie şoapta deşluşirii 'rost pe de rost' ;
   
     Uite!  ti-am adus o pasăre din pădurea de basm
     Ea alungă uitarea cu cântul ei, dar muritorii n-o aud
     Nu sta, nu zăbovi aici în lacul acesta de creste,
     Nu-i tărâm propice privirii, abia cântul îşi croieşte cale ...
     Te ascunde din nou în nordul stelei noastre !!!
   

Philokunghyos - Arcaşul mişcărilor

Se plimba mereu cu desenele sale ... Găsise perfecţiunea.
Trecuseră ani ce nu puteau fi număraţi defel. 
Se întorceau mereu aceeaşi, ... înveşmântaţi aidoma. Nu părea să ştie prea multe despre sine!
  Nici ceilalţi nu-i remarcau existenţa.
         Păsările lui, creionate sau pastel îşi luau zborul imediat ce le termina de desenat. 
Erau desăvârşite. Desenase mii si mii dar pe foaie nimic nu-i rămânea;  aşa că într-o zi a început să deseneze doar păsări dezmembrate, incomplete, fără aripi !