Pelerinaj

    Se apropia sfios de piatra imbrăţişată cu două milenii în urmă de Fiul Omului.
Işi purta cu sine nevoinţele şi caznele. Drumul l-a adus până aici în faţa peşterii aflate la poalele Pirineilor....se rugă o vreme. Avea o singură mare întrebare: '' Cum pot să păstrez iubirea în viaţa mea ?''  
  Stânca îi răspunse în cuget:
'' Aşa cum realizezi că oceanul nu încape în amfora ta, vei înţelege că iubirea este precum imensa nesfârşita mare şi nu se lasă purtată într-un vas...''
   Pelerinul singuratic zâmbi pentru prima oară după mulţi ani; a înţeles că a trăit cu omeneasca frică de înec !