Înapoi acasă, preoţii drumul în Hiperboreea
Încă îl mai ştiau.
Îmi scăldau tâmpla în preţiosul mir
Din vasul de alabastru,
Mă venerau bărbat-femeie, nuntă
Cum să nu îmi fie dor ... ?
Sacru DELFin, PeşteRidicat la Cer, Domn îmi spuneau !
Precum păstrăvii urmează curentul, cugetu-mi urmau.
Muzica, a omului geneză, pulsaţiile venelor, ridurile văilor
O frunză ori o coadă de păun, în vechi antice temple păgâne
Cosmosul desenând ...
Cum să nu îmi fie dor... ?!
Obrazul meu albastru urla a nemurire,
Gnomii semănau câmpiile cu pietre rotitoare
Viaţa era nouă , spirală a pasului verde ce respiră
Un singur inel rotitor în soare,
Dansând ...
Cum să nu îmi fie dor ... ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu