Era rătăcitor , locuia în păduri le străbătea neîncetat Stăpânul Simbolurilor ...
Semăna cu orice pădurar, Yeti din privire zicea că mintea-i teribilă !
Legendele ziceau că este nemuritor, eremit nevăzut, Șarpe ispititor,
Câte chipuri nu a luat fiorosul ent: ovreu alungat, trepăduș de castel, negustor curat;
Când te vede, tu nu-l vezi, când te crede tu să nu-l crezi ... magicienilor le-a dat de cap !
Toți au vrut cândva să-l prindă, furase pacea din Colhida , strâmbase piramida.
Cândva au stat de vorbă cu el doi șoareci erudiți, de bibliotecă:
Ei nu înțelegeau cînd s-au născut dorința și frica ,
Așadar au căutat în cele mai vechi arhive, până ce peste Acela au dat !
L-au invitat la un ceai fără arome dar ...
Când au ajuns la chestiunile esențiale - Yeti al nostru
A scos pe gură câteva sunete demențiale
Dispărut a lăsat în urmă o iederă ce nicidecum nu se rupea !
Savanții noștri, după această întâlnire cam ciudată ...
Și-au vândut ochelarii unui lunetist și n-au mai citit niciodată !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu