Arcadia

    Coarnele mele de invizibil cerb sunt văzute de acei 'idioţi' fericiţi ce-şi poartă naivitatea precum o haină pătrunzând astfel 'taina' lumii ... Şi totuşi de câte ori cineva mă recunoaşte îmi vine să fug, să mă ascund, să aştern păduri de glas şi de naraţiuni înceţoşate doar ca să ascult liniştea. Nu!  vă rog nu mă mai chemaţi în marele basm făurit pentru oamenii-copii.
   Cei fără de vârstă cunosc deja deznodământul !

 
    Hai mai bine să ascultăm  susurul izvoarelor, freamătul codrului ...