... poate că totul a pornit de la anticul gânditor. Până la urmă s-a ajuns la: non-reprezentabilitatea geometrică a obiectelor matematice care tind spre infinit.
"Obiecte" care de fapt nu există, dar culmea: pot fi calculate cu aproximaţie.
p.s.
Infinitul este acceptat ca o „idee regulativă” a raţiunii pure, anume ca o modalitate de a orienta cunoaşterea spre inţelegerea universaliilor, deşi aparent acesta nu este el însuşi:'obiect' al cunoaşterii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu