Patologie: semizeu - om - zeu

   Ar fi strigat Minotaurul dar nu putea... iar cuvintele ce se găseau la intrare  într-un grai uitat de chiar urmaşii făuritorilor in zadar avertizau... ! 
    Tezeu  om al timpului cel nou, superficial, ridicol erou îşi ridică bâta lui cea mare să-l răpună. Căzu la pământ bestiala creatură. Ce mai glorioasă clipă, ce mai tevatură ! Spaimele imaginare ale elenilor fuseseră încă odată liniştite. Urma o antică  - decadentă sărbătoare pentru cel cu bâta cea imensă, bâta cea mai mare. El ... făţarnic urmaş al lui Hercule, pe străzi, prin agore era acum aplaudat. Sanctuarul, nefastul sanctuar rămânea astfel nepăzit.  În mijlocul acestuia se găsea o încăpere cu oase de către Minotaur adunate, dar nu de el numărate. 
    Nici androidul de oţel, glorie a vechiului regat, servitoare a mareţului rege - Ariadna cea cu ochi ca de laser - ţelul labirintului nu-l mai înţelegea. Deşi cândva demult la proiectarea labirintului ajutase.
    Fără a ei inteligenţă: printre pereţii mişcători şi careurile identic croite, mediocrul războinic ar fi pierit de foame. Dar vai ... elinii cei disperaţi şi ignoranţi uitaseră esenţialul in doar câteva secole. La fel Ariadna cea reînviată multe nu-şi mai amintea. Crezând că-i o comoară, Tezeu în sanctuar se avântă dar acolo găsi : o lumânare cu ceară  fără cumplire ce abia mai licărea, lăsând vederii statuile unor idoli demult uitaţi. Pe chipul lor un zâmbet straniu se distingea, mai mult un rânjet fiind. Aur nu găsi defel iar blestematul templu mirosea urât, aşa că Tezeu ieşi de acolo oarecum dezamăgit. 
       Ieşind din ameţitorul palat, spre Ariadna fugea ca să o întrebe de-o comoară lăsând în urmă placa de marmoră de la intrare scrisă în slove vechi de preoţii acelor vremi apuse:
            " Noi! Stăpânii Cetăţii Cnossos şi al palatului labirintic către cei ce au să vină, lăsăm o aprigă rugăminte: Feriţi-vă de zeii care devorează oameni ! Aici i-am ferecat ! Adoraţi necuviincios de câţiva preoţi, au început sa ceară vieţi. Longevivul prinţ al sublimului nostru rege Minos a aflat acest secret cumplit... Închizând cu Ariadna sanctuarul, a fost pedepsit cu neomenească ştiinţă şi magie. Neînfrânt totuşi, a rămas în mijlocul labirintului jumate om, jumătate taur să-i păzească afară să nu iasă. S-a sacrificat prin impetuoasă voinţă! Nu vă temeţi de el !  "